adj. m., pl. dirimánți; f. sg. dirimántă, pl. dirimánte
adj. (Jur.) Care anulează un act încheiat sau constituie o piedică. [< fr. dirimant, cf. lat. dirimere – a separa, a rupe, a anula].
adj. (jur.) care anulează un act încheiat sau constituie o piedică. (< fr. dirimant)