dialele, s.f. (Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție. [Pr.: di-a-] – Din fr. diallèle.
s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. dialélei; pl. dialéle
f. Definire a unei noțiuni prin ea însăși. [Sil. di-a-] /<fr. dialléle
s.f. (Log.) Cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. [< fr. diallèle, cf. gr. diallelos – reciproc].
s. f. (log.) cerc vicios într-o demonstrație sau definiție; definire a unei noțiuni prin ea însăși. (< fr. diallèle)