, dialecticieni, -e, s.m. și f. Persoană care stăpânește dialectica, care gândește conform cu principiile dialecticii. ♢ (Adjectival) Filozof dialectician. [Pr.: di-a-lec-ti-ci-an] – Din fr. dialecticien.
s. m. (sil. di-a-, -ci-an), pl. dialecticiéni (sil. -ci-eni)
m. și f. Adept al dialecticii. [Sil. di-a-] /<fr. dialecticien
s.m. și f. Specialist în dialectică, care urmează principiile dialecticii. [Pron. di-a-lec-ti-ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. dialecticien].
s. m. f. specialist în dialectică. (< fr. dialecticien)
s. f. (sil. di-a, -ci-a-), g.-d. art. dialecticiénei (sil. -ci-e-); pl. dialecticiéne