definiția detunare definiție dex

detunare

găsește rime pentru detunare
Cuvinte apropiate: dejunare, detonare, detubare, detunare, deturnare

DETUNÁRE,

detunări, s.f. Acțiunea de a detuna (1) și rezultatul ei; bubuit, detunătură. – V. detuna.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia detunare

DETUNÁRE

s. v. bubuitură.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia detunare

detunáre

s. f., g.-d. art. detunării; pl. detunări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia detunare

DETUNÁ,

detun, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ Tranz. (Rar) A face să răsune. 2. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 3. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A trăsni. 4. Tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a nărui. – Lat. detonare.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia detunare

DETUNÁ

vb. 1. v. bubui. 2. v. trăsni.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia detunare

detuná

vb., ind. prez. 3 sg. detúnă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia detunare

A DETUNÁ detún 1.

intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a trăsni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a trăsni. 3) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a trăsni. 2. tranz. 1) (persoane, lucruri) A lovi trăsnetul; a trăsni; a fulgera. 2) fig. (persoane, animale etc.). A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<lat. detonare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia detunare

detuná (detún, detunát),

vb. – 1. A fulgera, a cădea trăznetul pe un obiect. – 2. A dărîma, a nărui, a doborî. – 3. A exploda. Lat. detǒnāre (Pușcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formație neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului rom.; de altfel, este cuvînt tradițional și cu desăvîrșire popular. – Der. detunătură, s.f. (trăznet); detunător, adj. (bubuitor); detunător, s.n. (mecanism care provoacă explozia), din fr. détonateur. Cf. tuna și toponimul Detunata.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia detunare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar