, detectoare, s.n. Aparat sau dispozitiv folosit pentru a detecta ceva. ♢ (În sintagmele) Detector colorimetric = aparat pentru determinarea concentrației gazelor toxice în aer. Detector de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. Detector de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată. – Din fr. détecteur.
s. n., pl. detectoáre
n. Aparat pentru detectarea gazelor, substanțelor radioactive, minelor etc. ~ de semnale radioelectronice. /<fr. détecteur
s.n. 1. Aparat sau dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a gazelor de luptă etc. 2. Dispozitiv pentru detectarea undelor radioelectrice etc. [< fr. détecteur].
s. n. 1. aparat, dispozitiv pentru detectarea gazelor din mine, a substanțelor toxice de luptă, a radiațiilor nucleare, a undelor radioelectrice, a minelor etc. o ~ de proximitate = aparat electronic care detectează apropierea unei persoane sau a unui obiect de o zonă controlată; ~ de metale = aparat electronic pentru detectarea obiectelor metalice ascunse vederii. 2. ~ de minciuni = aparat în practica organelor de urmărire penală pentru a detecta, prin înregistrarea efectelor fiziologice și a emoțiilor provocate de întrebări, dacă cel interogat spune adevărul sau nu. (< fr. détecteur)
s.n. Aparat capabil să detecteze și să înregistreze anumite reacții emotive în timpul interogatoriilor polițienești, aproximând atitudinea interogatului în ceea ce privește adevărul. [Pron. lai ditéktă. / < engl. lie detector – detector de minciuni].