Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția desfătat definiție dex
desfătat
găsește rime pentru
desfătat
Cuvinte apropiate:
desfăcat
,
desfășat
,
desfăta
,
desfăta
,
desfătat
,
desfățat
DESFĂTÁT, -Ă,
desfătați
, -te,
adj. (Înv.)
1.
Desfătător
, ♦ (
Despre
locuri
)
Plăcut
la
vedere
;
deschis
,
larg
,
frumos
.
2.
(
Despre
oameni
)
Bucuros
,
vesel
;
înclinat
spre
plăceri
senzuale
. – V.
desfăta
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia desfătat
DESFĂTÁT
adj. v.
captivant
,
cuceritor
, cu-
prinzător
,
desfătător
,
fascinant
,
ferme
-
cător
,
încântător
,
întins
,
larg
,
mare
,
răpitor
,
seducător
,
vast
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia desfătat
DESFĂTÁ,
desfắt
,
vb. I. Refl. A-și
petrece
timpul
într-o
stare
de
mulțumire
, de
bucurie
, de
încântare
; a
petrece
, a se
distra
; a
simți
o
mare
plăcere
, a se
delecta
. ♦ Tranz. A
încânta
, a
fermeca
. [Prez. ind. și:
desfătez
] –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia desfătat
DESFĂTÁ,
desfắt
,
vb. I. Refl. A-și
petrece
timpul
într-o
stare
de
mulțumire
, de
bucurie
, de
încântare
; a
petrece
, a se
distra
; a
simți
o
mare
plăcere
, a se
delecta
. ♦ Tranz. A
încânta
, a
fermeca
. [Prez. ind. și:
desfătez
] –
Et
.
nec
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia desfătat
DESFĂTÁ
vb.
1.
v.
delecta
.
2.
v.
distra
.
3.
v.
încânta
.
4.
v.
bucura
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia desfătat
DESFĂTÁ
vb.
1.
v.
delecta
.
2.
v.
distra
.
3.
v.
încânta
.
4.
v.
bucura
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia desfătat
desfătá
vb., ind. prez. 1 sg.
desfăt
/
desfătéz
,
2 sg.
desféți
/
desfătézi
,
3 sg.
desfátă
/
desfăteáză
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
desféte
/
desfătéze
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia desfătat
desfătá
vb., ind. prez. 1 sg.
desfăt
/
desfătéz
,
2 sg.
desféți
/
desfătézi
,
3 sg.
desfátă
/
desfăteáză
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
desféte
/
desfătéze
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia desfătat
A DESFĂTÁ desfăt
tranz.
A
face
să se
desfete
; a
delecta
; a
fascina
; a
încânta
; a
vrăji
; a
fermeca
. / Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia desfătat
A SE DESFĂTÁ mă desfăt
intranz.
1) A fi
cuprins
de
plăcere
și de
admirație
; a se
răsfăța
; a se
delecta
. 2) A-și
petrece
timpul
în
distracții
; a se
deda
plăcerilor
lumești
; a se
veseli
; a se
distra
; a se
amuza
. / Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia desfătat
A DESFĂTÁ desfăt
tranz.
A
face
să se
desfete
; a
delecta
; a
fascina
; a
încânta
; a
vrăji
; a
fermeca
. / Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia desfătat
A SE DESFĂTÁ mă desfăt
intranz.
1) A fi
cuprins
de
plăcere
și de
admirație
; a se
răsfăța
; a se
delecta
. 2) A-și
petrece
timpul
în
distracții
; a se
deda
plăcerilor
lumești
; a se
veseli
; a se
distra
; a se
amuza
. / Orig.
nec
.
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia desfătat
desfătá (-t, -át),
vb. –
1.
(Înv.) A
înfrumuseța
. –
2.
A
produce
plăcere
, a
delecta
. –
3.
(Refl.) A se
distra
, a
petrece
. Lat.
foetēre
„a
mirosi
urît, a
face
silă
”, cu pref.
dis
-
care
indică
sensul
contrar
.
Pentru
semantism
, cf. sp.
heder
„a
mirosi
urît” și „a
supăra
”;
desmierda
, și sl.
nĕga
„
curățirea
copilului
” și „
deliciu
,
voluptate
”. Această
explicație
,
sugerată
încă
de Șeineanu, nu pare să fi
fost
acceptată
,
deși
este de
departe
cea
mai
corectă
.
Celelalte
nu
par
suficiente: din lat.
facies
(Cihac, I, 90); *
sătĭsfactāre
(Crețu 317); *
dῑsfatāre
, de la
fatum
„
soartă
” (Pușcariu 518); *
diseffētāre
, de la
effētus
„
istovit
de
sarcină
” (Densusianu,
GS,
III, 430); de la
*dĭs-
și lat. *
fata
„
fătătoare
” /Spitzer,
RF,
II, 284-86; REW 3269); de la
fatuus
, cf. sp.
desenfadar
(Buescu,
Latinitatea
verbului
desfăta
, în
Destin
,
1952, 109-121). – Der.
desfătăciune,
s.f. (
desfătare
,
deliciu
);
desfătător
, adj. (care
produce
desfătare
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia desfătat
desfătá (-t, -át),
vb. –
1.
(Înv.) A
înfrumuseța
. –
2.
A
produce
plăcere
, a
delecta
. –
3.
(Refl.) A se
distra
, a
petrece
. Lat.
foetēre
„a
mirosi
urît, a
face
silă
”, cu pref.
dis
-
care
indică
sensul
contrar
.
Pentru
semantism
, cf. sp.
heder
„a
mirosi
urît” și „a
supăra
”;
desmierda
, și sl.
nĕga
„
curățirea
copilului
” și „
deliciu
,
voluptate
”. Această
explicație
,
sugerată
încă
de Șeineanu, nu pare să fi
fost
acceptată
,
deși
este de
departe
cea
mai
corectă
.
Celelalte
nu
par
suficiente: din lat.
facies
(Cihac, I, 90); *
sătĭsfactāre
(Crețu 317); *
dῑsfatāre
, de la
fatum
„
soartă
” (Pușcariu 518); *
diseffētāre
, de la
effētus
„
istovit
de
sarcină
” (Densusianu,
GS,
III, 430); de la
*dĭs-
și lat. *
fata
„
fătătoare
” /Spitzer,
RF,
II, 284-86; REW 3269); de la
fatuus
, cf. sp.
desenfadar
(Buescu,
Latinitatea
verbului
desfăta
, în
Destin
,
1952, 109-121). – Der.
desfătăciune,
s.f. (
desfătare
,
deliciu
);
desfătător
, adj. (care
produce
desfătare
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia desfătat
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK