decuscutări, s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. – V. decuscuta.
s. f., g.-d. art. decuscutării; pl. decuscutări
s.f. Acțiunea de a decuscuta și rezultatul ei. [< decuscuta].
decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.
decuscút, vb. I. Tranz. A separa semințele de cuscută aflate în amestec cu semințe de lucernă, trifoi, in, cânepă etc. – Din fr. décuscuter.
vb. ind. prez. pers. 1 decuscutez