datornici, -ce, s.m. și f. 1. Persoană care are de plătit o datorie; debitor. 2. (Rar) Persoană care are de primit o datorie; creditor. – Dator + suf. -nic.
s., adj. debitor, (înv.) îndatoritor, platnic. (~ul și-a plătit datoria.)
s. v. creditor, împrumutător.
≠ creditor
s. m., pl. datórnici
și substantival (despre persoane) Care are de plătit o datorie; debitor. / dator + suf. ~nic