cronograme, s.f. 1. Inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data. 2. Informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc. care au și o semnificație numerală, reprezentând cifre romane. 3. Reprezentare grafică a variațiilor unui parametru în funcție de timp; historiogramă. [Var.: cronográm s.n.] – Din fr. chronogramme.
s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. cronográmei; pl. cronográme
f. Inscripție în care literele, cu semnificația cifrelor romane, indică data. /<fr. chronogramme
s.f. 1. V. cronogram. 2. Historiogramă. [< fr. chronogramme, cf. gr. chronos – timp, gramma – scriere].
s. f. 1. inscripție în care literele, corespunzătoare cifrelor romane, formează data. ♢ problemă enigmistică în care literele numerale (numerele latine) dintr-o frază, vers, inscripție etc., citite în ordinea lor firească din text (prin adiție) sau anagramate, formează data la care se referă textul, în legătură cu un eveniment istoric. 2. informație dată de literele unei fraze, ale unui vers, ale unei inscripții etc., care au și o semnificație numerală reprezentând cifre romane. 3. grafic reprezentând desfășurarea în timp a unui fenomen; historiogramă. (< fr. chronogramme)