conjecturări, s.f. Acțiunea de a conjectura și rezultatul ei; judecată făcută după aparențe. – V. conjectura.
s. f., g.-d. art. conjecturării; pl. conjecturări
s.f. Acțiunea de a conjectura; judecată făcută după aparențe. [< conjectura].
conjecturez, vb. I. Tranz. A judeca după aparențe, a face o conjectură. – Din fr. conjecturer.
vb., ind. prez. 1 sg. conjecturéz, 3 sg. și pl. conjectureáză
vb. I. tr. A judeca după aparență, a face o conjectură. / < fr. conjecturer].
vb. tr. a judeca după aparență, prin conjectură. (< fr. conjecturer)