Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția comitere definiție dex
comitere
găsește rime pentru
comitere
Cuvinte apropiate:
comitere
,
omitere
COMÍTERE
,
comiteri
, s.f.
Acțiunea
de
a
comite
1
. – V.
comite
1
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comitere
COMÍTERE
s.
facere
,
făptuire
,
săvârșire
.
(~ unei
crime
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comitere
comítere
s. f., g.-d.
art
.
comíterii
;
pl.
comíteri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comitere
COMÍTERE
s.f.
Acțiunea
de a
comite
. [<
comite
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia comitere
COMÍTE
1
,
comít
, vb. III. Tranz. A
face
, a
înfăptui
, a
săvârși
(o
faptă
rea
). – Din lat.
committere
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comitere
CÓMITE
2
,
comiți
, s.m. (Înv.)
Conducător
administrativ
al unui
comitat
. – Din lat.
comes
,
-itis
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia comitere
COMÍTE
vb. a
face
, a
făptui
, a
săvârși
, (înv.) a
plini
.
(A ~ o
infracțiune
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia comitere
comíte
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
comít
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
comítă
;
ger
.
comițând
;
part
.
comís
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comitere
cómite
s. m., pl.
cómiți
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia comitere
A COMÍTE comít
tranz. (
greșeli
,
fapte
reprobabile
)
A
face
să
aibă
loc
; a
transpune
în
fapt
; a
săvârși
; a
făptui
. /<lat.
committere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia comitere
CÓMI//TE ~ți
m.
ist
.
Persoană
administrativă
care
stătea
în
fruntea
unui
comitat
. /<lat.
comens, ~itis
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia comitere
comíte (-t, -ís),
vb. – A
săvîrși
, a
face
, a
înfăptui
. Lat.
committere
, fr.
commettre
(
sec
. XIX),
conjug
. ca
trimite
.
– Der.
comitent
,
s.m. (
persoană
care
încredințează
cuiva un
mandat
de
împuternicire
), din germ.
Kommitent
;
comitet
, s.n. (
organ
de
conducere
colectivă
,
comisie
,
delegație
), din fr.
comité
, prin
intermediul
rus
.
komitet
(Sanzewitsch 201);
comitagiu
, s.m. (
partizan
,
agitator
bulgar
care
acționa
la
ordinul
unui
comitet
, făcînd
incursiuni
pe
teritoriul
altor
state
), din bg.
komitadži
, tc.
komitaci
(Ronzevalle 141).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia comitere
COMÍTE
vb. III. tr.
A
face
, a
săvârși
, a
făptui
. [P.i.
comít
. / cf. lat.
committere
, fr.
commettre
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia comitere
CÓMITE
s.m.
Șef
al unui
comitat
. [Cf. lat.
comes
, it.
comite
].
Dictionar: Dictionar de neologisme - DN
|
definitia comitere
COMÍTE
2
vb. tr.
a
face
, a
săvârși
(ceva
reprobabil
). (< lat.
committere
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia comitere
CÓMITE
1
s. m.
conducător
al unui
comitat
. (< lat.
comes
, it.
comite
)
Dictionar: Marele dictionar de neologisme - MDN
|
definitia comitere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK