chimén
s.m. –
Plantă cu
semințe aromatice întrebuințate în medicină, bucătărie etc. (Carum Carri). – Mr.
chimin. Gr. ϰύμινον, în
parte prin intermediul sl.
kjominŭ, kiminŭ (cf. bg.
kimén, v.
rus.
kiminŭ, mag.
kömény, cf. Vasmer,
Gr., 77). Din același cuvînt gr. provine tc.
kimion, de unde
rom.
chimion, s.m. (chimen, Cuminum Cyminum), cf. bg.
kimion (Șeineanu, II, 112; Meyer 226). – Der.
chimioniu, adj. (
verde închis).