cetéră (-re),
–
1. (Înv.)
Citolă. –
2. (Trans.)
Vioară. – Var.
ceateră, ce(a)tără. Lat.
cithera (Pușcariu 250;
Candrea-
Dens., 323; REW 1953;
DAR); cf. it.
cet(e)ra. Este
dublet. de la
chitară (var.
ghitară), s.f., din ngr. ϰιυάρα, sau din it.
chitarra (mr.
chithară), și de la
țițeră, s.f. (Trans.,
vioară), din mag.
citera (Cihac, II, 488). – Der.
cetera, vb. (Trans., a cînta la
ceteră sau
vioară; Mold., a
molesta a
importuna, a
deranja), cf. Philippide,
ZRPh., XXXI (1907), p. 303;
ceteraș, s.m. (Trans.,
violonist,
muzicant), din mag.
citerás;
chitarist, var.
ghitarist, s.m. (
persoană care cîntă la
chitară).