categorici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Fără condiții sau alternative; precis, hotărât; necondiționat. ♦ Clar, limpede. ♢ Judecată categorică = judecată care afirmă sau neagă o relație sigură, necondiționată, între un obiect și o însușire a sa. – Din fr. catégorique, lat. categoricus.
adj., adv. 1. adj. decis, expres, ferm, formal, hotărât, neezitant, neoscilant, net, tranșant, (înv.) rezolut. (Un refuz ~.) 2. adv. decis, ferm, hotărât, net, tranșant, (reg.) regulat, (fam.) ritos. (L-a refuzat ~.) 3. adj. v. răspicat. 4. adj. v. indiscutabil. 5. adj. v. evident. 6. adj. cert, evident, incontestabil, indiscutabil, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, sigur, vădit, (livr.) indubitabil, peremptoriu. (Boxerul a manifestat o superioritate ~.) 7. adj. v. sigur.
adj. m., pl. categórici; f. sg. categórică, pl. categórice
1) Care ține de categorie; propriu categoriei. 2) Care nu admite nici un fel de condiții. Un refuz ~. /<fr. catégorique, lat. categoricus
adj. (adesea adv.) Precis, hotărât; necondiționat. ♦ (Log.; despre judecăți) În care legătura dintre subiect și predicat este necondiționată și sigură. [Cf. fr. catégorique, lat. categoricus].