Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția capatuire definiție dex
capatuire
găsește rime pentru
capatuire
Cuvinte apropiate:
căpăluire
,
căpătuire
CĂPĂTUÍ,
căpătuiesc
, vb.
IV
. Tranz. și refl. A(-și)
face
un
rost
, o
situație
. ♦ (Fam.) A (se)
căsători
. –
Capăt
+ suf.
-
ui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia capatuire
CĂPĂTUÍ
vb.
1.
v.
îmbogăți
.
2.
(pop.) a
oploși
.
(A ~ pe cineva într-o
slujbă
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia capatuire
CĂPĂTUÍ
vb. v.
așeza
,
căsători
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia capatuire
căpătuí
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
căpătuiésc
,
imperf. 3 sg.
căpătuiá
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
căpătuiáscă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia capatuire
A CĂPĂTU//Í ~iésc
tranz.
A
face
să se
căpătuiască
. /
capăt
+ suf. ~
ui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia capatuire
A SE CĂPĂTU//Í ma ~iésc
intranz.
A
obține
pe
căi
necinstite
o
situație
materială
nemeritată
; a
parveni
. /
capăt
+ suf. ~
ui
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia capatuire
CĂPĂTUÍRE,
căpătuiri
, s.f.
Căpătuială
. ♦ (Fam.)
Căsătorie
. – V.
căpătui
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia capatuire
CĂPĂTUÍRE
s. v.
îmbogățire
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia capatuire
CĂPĂTUÍRE
s. v.
căsătorie
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia capatuire
căpătuíre
s. f., g.-d.
art
.
căpătuírii
;
pl.
căpătuíri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia capatuire
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK