s.f. Curățenie morală; nevinovăție. – Din fr. candeur, lat. candor, -oris.
s. 1. v. inocență. 2. v. ingenuitate.
f. Curățenie sufletească; nevinovăție; neprihănire; inocență. [G.-D. candorii] /<fr. candeur, lat. candor, ~oris
s.f. Curățenie morală; puritate, nevinovăție. [Gen. -orii. / cf. fr. candeur, it. candore, lat. candor].
s. f. curățenie, puritate morală, nevinovăție. ♢ naivitate, ingenuitate, inocență. (< fr. candeur, lat. candor)