calomniatori, -oare, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator.
adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.
adj., s. bârfitor, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.)
s. m., adj. m. (sil. -ni-a), pl. calomniatóri; f. sg. și pl. calomniatoáre, g.-d. sg. art. calomniatoárei
Care ține de calomnie; propriu calomniei; calomnios; clevetitor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator
m. și f. Persoană care calomniază; clevetitor; bârfitor; ponegritor; defăimător; denigrator; detractor. /<fr. calomniateur, lat. calumniator
s.m. și f. Cel care calomniază; bârfitor, clevetitor. // adj. Calomnios. [Cf. fr. calomniateur].
s. m. f., adj. (cel) care calomniază. (< fr. calomniateur)