s.f. Tip de elipsă care constă în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior. – După fr. brachyologie.
s. f., art. brahilogía, g.-d. art. brahilogíei; pl. brahilogíi
s.f. (Lingv.) Elipsă constând în evitarea repetării unui element al frazei exprimat anterior; brevilocvență. [Var. brahiologie s.f. / < fr. brachylogie, cf. gr. brachys – scurt, logos – vorbire].