definiția boncăit definiție dex

boncăit

găsește rime pentru boncăit
Cuvinte apropiate: boncăi, boncăi, boncăit, boncănit, poncăit, șoncăit

BONCĂÍT

s. boncăluit. (~ul cerbului în perioada rutului.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia boncăit

BONCĂÍ,

pers. 3 boncăiește, vb. IV. Refl. și intranz. A boncălui. – Cf. scr. bukati.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia boncăit

BONCĂÍ,

pers. 3 boncăiește, vb. IV. Refl. și intranz. A boncălui. – Cf. scr. bukati.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia boncăit

BONCĂÍ

vb. a boncălui, (reg.) a râncăi, a râncălui. (Cerbul ~ în timpul rutului.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia boncăit

BONCĂÍ

vb. a boncălui, (reg.) a râncăi, a râncălui. (Cerbul ~ în timpul rutului.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia boncăit

boncăí

vb., ind. prez. 3 sg. boncăiéște/bóncăie, imperf. 3 sg. boncăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. boncăiáscă/bóncăie
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia boncăit

boncăí

vb., ind. prez. 3 sg. boncăiéște/bóncăie, imperf. 3 sg. boncăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. boncăiáscă/bóncăie
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia boncăit

boncăí (boncăiésc, boncăít),

vb. – A mugi, a scoate răgete. – Var. boncăni, boncălui, buncăi. Sl. bąkati, *bąkaliti, forme a căror existență se verifică prin sb., slov. bukati, ceh. boukati, sb. buknuti „a mugi”, sb. bukalište „loc unde mugesc boii”, sb. bukanje „muget”. – Der. boncă(lu)itură, s.f. (răget). Prin contaminarea acestor cuvinte cu der. de la boc, de tipul bocăni „a lovi”, s-au format cuvintele bontăni, vb. (Mold. și Bucov., a lovi, a izbi); bontănitură, s.f. (lovitură, izbitură).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia boncăit

boncăí (boncăiésc, boncăít),

vb. – A mugi, a scoate răgete. – Var. boncăni, boncălui, buncăi. Sl. bąkati, *bąkaliti, forme a căror existență se verifică prin sb., slov. bukati, ceh. boukati, sb. buknuti „a mugi”, sb. bukalište „loc unde mugesc boii”, sb. bukanje „muget”. – Der. boncă(lu)itură, s.f. (răget). Prin contaminarea acestor cuvinte cu der. de la boc, de tipul bocăni „a lovi”, s-au format cuvintele bontăni, vb. (Mold. și Bucov., a lovi, a izbi); bontănitură, s.f. (lovitură, izbitură).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER | definitia boncăit
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar