arbănáș (arbănáși),
s.m. – (Înv.)
Albanez. – Mr.
arbines.
Alb.
arbën,
arbereš (Meyer 12), în
parte prin
intermediul sb., bg.
arbanaš.
Numele etnic actual este
albanez,
dubletul neol., din it.
albanese, fr.
albanais. În ngr.
același nume este ἁρβανίτης,
deformat ulterior în ἁρναβίτης; din
prima formă provine rom. (înv.)
arvanit, iar din
ultima tc.
arnaut, de unde
rom.
arnăut, s.m. (
albanez;
scutier,
paznic personal), megl.
arnăut (Cihac, I, 544; Șeineanu, II, 24; Lokotsch 104; Meyer 10; Tagliavini,
Arch. Rom., XVI, 340), cf.
alb.
arnaut, bg.
arnautin. – Der. de la acesta din
urmă,
arnăuțesc, adj. (care
aparține arnăuților);
arnăuțește, adv. (ca
arnăuții);
arnăuțime, s.f. (
mulțime de
arnăuți).