, ambivalenți, -te, adj. Cu ambivalență. – Din fr. ambivalent.
adj. m., pl. ambivalénți; f. sg. ambivaléntă, pl. ambivalénte
Care ține de ambivalență; propriu ambivalenței. /<fr. ambivalent
adj. (Liv.) Care prezintă ambivalență. [< fr. ambivalent].
adj. care prezintă ambivalență. (< fr. ambivalent)