, afectări, s.f. Acțiunea de a afecta1. – V. afecta1.
, afectări, s.f. Faptul de a (se) afecta2. – V. afecta2.
s. artificialitate, căutare, emfază, grandilocvență, manierism, patos, prețiozitate, retorism, (pop. și fam.) izmeneală, scălâmbăială. (Un stil plin de ~.)
(destinare, mâhnire) s. f., g.-d. art. afectării; pl. afectări
, afectări, s.f. Faptul de a afecta.
s.f. Faptul de a afecta. ♦ Lipsă de naturalețe (în vorbire, în purtare); afectație. [< afecta].