, acompaniatori, -oare, s.m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. accompagnateur.
s. (MUZ.) (rar) secundant. (Un bun ~ al solistului.)
s. m. (sil. -ni-a-), pl. acompaniatóri
m. Persoană care acompaniază pe cineva. /<fr. accompagnateur
acompaniatori, -oare, s.m. și f. Persoană care acompaniază (1) pe cineva. [Pr.: -ni-a-] – După fr. accompagnateur.
s.m. și f. Cel care acompaniază (cu vocea sau cu un instrument) executarea unei bucăți muzicale. [Cf. fr. accompagnateur, it. accompagnatore].
s. m. f. cel care acompaniază (1). (< fr. accompagnateur)
s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. acompaniatoárei; pl. acompaniatoáre