țigắu (-áie),
s.f. –
Varietate de
oi cunoscută prin
finețea lînii.
Origine incertă. Se pare că
trebuie pornit de la o
calificare a
animalului, mai
curînd decît a
lînii sale; în
așa fel ca să ne gîndim la o
deformare a lui
țiglău;
dar explicația semantică ne
scapă. Der.
propusă de Cihac, II, 534, din mag.
cikyuh „
varietate de
oi din
Asia”, sau de Diculescu,
Elementele, 438, din gr. σιγαλόεις „
moale” pare și mai
îndoielnică.
Țîgîi, s.m. (
insectă, Hylobius abietus) pare să
confirme prima ipoteză.