s. f., g -d. art. întrajutorării
f. 1) v. A SE ÎNTRAJUTORA. 2) Ajutor reciproc; ajutor mutual. [G.-D. întrajutorării; Sil. într-a-] /întru + ajutorare
întrajutorez, vb. I. Refl. recipr. A se ajuta unul pe altul. – Din întrajutorare (derivat regresiv).
vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. întrajutoréz, 3 sg. și pl. întrajutoreáză