DECĂDEÁ
vb. II. intr. A cădea, a ajunge într-o stare
inferioară, mai rea (decât înainte), a ajunge rău; a slăbi, a-și pierde puterile, a fi în
declin, a da îndărăt. ♢
A decădea din drepturi = a pierde un drept prin neîndeplinirea în
termenul prevăzut de lege a unor
condiții sau
formalități. [P.i.
decád. / <
de- +
cădea, după it.
decadere].