CULMINÁ
vb. I. intr. (
Despre un astru) A trece la
meridian, a atinge
cea mai mare înălțime în drumul său pe bolta cerească. ♦ (
Fig.) A atinge
cea mai mare înălțime, cel mai înalt
stadiu; a ajunge, a fi la
apogeu. [< fr.
culminer, cf. it., lat.
bis.
culminare].