CONFRUNTÁ
vb. I. tr. A pune față în față (mai multe
opere,
acte,
obiecte,
fenomene etc.) pentru a (le) verifica sau a (le)
compara. ♦ (
Jur.) A pune față în față două sau mai multe
persoane pentru a verifica
concordanța celor spuse de ele. [P.i.
confrúnt. / cf. fr.
confronter, it., lat.med.
confrontare <
con – cu,
frons – frunte].