AMBIȚIONÁ
vb. I
tr. A trezi (în cineva)
ambiția, dorința de a face ceva; a pune la
ambiție. ♦
refl. A dori, a căuta ceva cu multă râvnă. ♦
refl. A fi stăpânit de
ambiție, a face
sforțări (
desperate) pentru a
obține ceva. ♦
refl. A se încăpățâna. [Pron.
-ți-o-. / < fr.
ambitionner].