ACCIDÉNT
s.n. 1. Întâmplare neprevăzută, venită pe neașteptate, care curmă o
situație normală. ♦ Întâmplare care aduce o nenorocire.
2. Ridicătură sau adâncitură care schimbă
perspectiva unui
teren.
3. Însușire a unui lucru, a unui
fenomen nelegată de
esența, de ființa lui. //
s.m. Semn (
diez,
bemol etc.) care
alterează intonația unei
note. V.
alterație. ♦
Accident fonetic =
modificare fonetică întâmplătoare (
asimilația,
epenteza,
metateza etc.). [Pron.
ac-ci-, pl.
-nte, (s.m.)
-nți. / < fr.
accident, cf. it. accidente, lat.
accidens].