ÁER1
s.n.
1. Amestec de gaze care alcătuiesc straturile inferioare ale atmosferei. ♢
Aer lichid = aer în stare lichidă, folosit în industrie. ♢ Loc. adv.
La (sau
în)
aer (liber) = într-un loc neacoperit,
afară. ♢ Expr.
A lua aer = a ieși din casă pentru a respira aer proaspăt.
2. Văzduh, atmosferă. ♢ Expr.
A fi (sau
a se simți)
ceva în aer = a exista semne că se pregătește ceva (în ascuns).
A pluti în aer, se spune despre ceva care nu se sprijină pe realitate. ♦ Climă, climat.
3. Înfățișare, aspect, expresie, fizionomie. ♢ Expr.
A avea aerul că... (sau
să...) = a da impresia că...
A-și da (sau
a-și lua)
aere = a lua o atitudine de superioritate; a se îngâmfa, a se făli. [Pl.: (în expr.)
aere] – Lat.
aer, aeris (și cu înțelesurile fr.
air).