țipiríg
s.n. – Amoniac. – Var.
țiperig, tăperig. Sb.
caparika (Candrea); sau, mai probabil, din
țeapă cu suf. expresiv
-ig(ă) pentru mirosul său înțepător; fonetismul ca și semantismul
coincid cu
tipirig (var.
tiperig, tăperig), var .a lui
pipirig, v.
aici mai
sus.