zoálă (-le),
s.f. –
1. Apă amestecată cu
săpun. –
2. Lături,
apă murdară. – Var. pl.
zoaie, zoi, soi, sing.
zoarcă. Sl., cf. bg.,
rus.
zolá „
leșie” (Cihac, II, 474; Tiktin). – Der.
zoli (var.
zoi), vb. (a
spăla cu
leșie; a
spăla prost rufele), din bg.
zoljă, rut.
zolyty (Candrea);
zoit, adj. (
spălat prost; murdărit; s.n., spălătură);
zoios, adj. (
murdar), cf.
soios;
zolniță, s.f. (
cadă,
vană;
ciubăr), din
pol.
zolnica (Tiktin);
zorcăi, vb. (Mold., a
spăla prost).
Zoală, s.f. (Trans., Mold.,
necaz; grijă), cu der.
zoli, vb. (a
freca, a
amesteca; a
munci din
greu) este
fără îndoială, același cuvînt (Tiktin; der. din
pol.
zola, Cihac, II, 474, nu este posibilă fonetic).