șáse
num. –
1. Numărul de după
cinci. –
2. (Arg.) Atenție, ai grijă! – Var. Mold.
șese. Mr.
șase, megl.
șasi, istr.
șǫse. Lat.
sex (Tiktin,
ZRPh., XII, 456; Pușcariu 1529; REW 7885;
Pascu,
Arhiva, XV, 447), cf. it.
sei (v. mil.
sexe), prov.
sieis, fr.
six, cat.
sis, sp.,
port.
seis. Fonetismul este
greu de explicat.
E final se consideră de
obicei analogic, ca în
cinque, septem;
dar există și posibilitatea unui
e epentetic,
comun în gr. din Italia de
Sud (cf. Kapsmann,
Byz. Z., XLVI). În
compunere,
șase se
reduce de
obicei la
șai- (
șaisprezece, șaizeci, în
loc de
șasesprezece, sașezeci, care nu se folosesc). Acest rezultat a
fost considerat identic cu cel din it. (Tiktin), sau
produs prin analogie cu
doisprezece, treisprezece (Pușcariu), sau ca rezultat normal a lui
sex (
Pascu). Pare mai
curînd efectul unei disimilări:
șesesprezece › *
șaesprezece, datorat repeziciunii cu care se numără, ca în
patrusprezece ‹
paisprezece (unde disimilarea se
produce între tr și
pr, cf.
patruzeci, care nu are
formă abreviată), ca și in limbajul familiar din Munt.,
treispece, paispce, cinspce etc. În
fine,
uzul argotic este
greu de explicat,
dar cf. fr.
vingt-deux „atenție la” și
rom.
zexe „ei,
ași!” din germ.
sechs „șase”. Pentru această der. cf.
Iordan,
BL, VI, 170 (după Vasiliu, de la
șest, v.
aici). – Der.
șesime, s.f. (a șasea
parte).