mătreáță (-éțe),
s.f. –
1. Epidermă descuamată de pe
pielea capului. –
2. Lintiță (Peplis portula). –
3. Plantă acvatică. –
4. Lichen (Usnea
barbata). – Var.
mătriță, s.f. (Trans.,
plantă, Zannichellia palustris). Megl.
mătriță. Origine necunoscută. Nici una dintre der. propuse nu este convingătoare. A
fost considerat
drept der. al lui
mătură cu suf. -
eață și cu sensul de „ceea ce se
scoate, se separă la curățat” (Cihac, II, 190; Philippide,
Principii, 63;
Iordan,
Dift., 56; Scriban). Der. de la un lat. *
matricia (Candrea-Dens., 1071; Spitzer,
Dacor., IV, 641; REW 5406; Candrea), atrăgătoare prin paralelismul cu
mătrice, nu este
clară semantic. Nu sînt posibile următoarele
ipoteze (
legat cu it.
materasso ‹ arab.
matrah, cf. sp.
almadraque, după Tiktin; din lat.
tarmes „
car (entom.)”, cu
ajutorul unei metateze a lui *
trămeață după Giuglea,
Dacor., III, 603; din gr. μαδάρος, după Diculescu,
Elementele, 479). E cuvînt de
uz comun (ALR, I, 11).