mítă (míte),
s.f. – Șperț,
bani care servesc pentru pentru a da șperț. Sl.
myto „recompensă” (Miklosich,
Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 198), cf. sb., cr.
mit(o),
pol.,
rus.
myto. – Der.
mitariu, s.m. (înv.,
persoană coruptă);
mitui, vb. (a da mită);
mituială, s.f. (șperțuială);
mitărnicie, s.f. (înv., șperț).