logodí (logodésc, logodít),
vb. –
1. (Refl.) A se
lega, a contracta o căsătorie. –
2. A
lega prin logodnă pe cineva. Sl.
lagoditi „a se
înțelege, a trata ceva” (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Miklosich,
Lexicon, 339; Cihac, II, 175), cu asimilarea vocalei atone (*
lăgodi), cf.
rus.
lagoda „învoială”. Roesler 572 deriva în
mod echivoc acest cuvînt din gr. δίδωλόγον „a
promite”. – Der.
logodnă, s.f. (calitate de logodnic, perioada de
timp cît doi tineri sînt
logodiți), cf. sl.
lagodinŭ „potrivit, convenabil”, cuvînt ce se folosește în Munt., Mold. și Trans. de E. (ALR, II, 158);
logodnic, s.m. (tînăr logodit);
logodnică, s.f. (
fată logodită);
logodită, s.f. (înv., logodnică);
logoditor, s.m. (înv., logodnic);
logodință, s.f. (înv., logodnă).