crívăț (crívețe),
s.n. – Vînt
rece, care
bate dinspre nord, acvilon. Bg., slov., cr.
krivec, sb.
krivac, din sl.
krivŭ „
oblic, strîmb” (Miklosich,
Slaw. Elem., 26; Miklosich,
Lexicon, 311; Cihac, II, 84; Conev 37; cf.
Iorga,
Revista istorică, XXVI, 88). – Der.
crivețean, adj. (înv., nordic, septentrional).