cocîrlă (-le),
– s.f. –
1. Obiect curb. –
2. Îndoire, curbare. –
3. Aripă de
cormană, la
plug. –
4. Mîner,
manivelă, toartă. –
5. Vătrai. –
6. Sanie. –
7. Colibă. –
8. Specie de
ciuperci,
Marasmius scorodonius. – Var.
cochirlă, cogîrlă. Formație expresivă, der. de la
coc „
obiect rotund”, ca *
ciocîrlă de la
cioc, sau
codîrlă de la
coadă, scăfîrlie de la
scafă. După Cihac, II, 495 și
DAR, din sl.
kuka „cîrlig”, și după Candrea, din mag.
kukora „
curb”; însă fonetismul prezintă dificultăți și, oricum, suf. -
îrlă indică o origine expresivă. Der.
cocîrla, vb. (a răsuci, a
curba; a cocoșa);
cocîrlătură, s.f. (îndoire, curbare);
cocîrțeală, s.f. (
aripă de
cormană, la
plug), care, după Cancel 12, provinedin sb.
kúkara.
Pledează în
favoarea originii expresive menționate
prezența lui
cocîrtiță (var.
cocîrță), s.f. (
fel de brînză de
vaci sau
caș,
preparat din
grunji de brînză și
lapte);
cocîrțău, s.n. (
frigănele din pîine sau
mămăligă, prăjite în
unt);
cocîrți, vb. (a se
prinde laptele), la care este evidentă
ideea de
bază exprimată de
coc „
grunz,
bulgăre,
obiect rotund”.