FOC1
,
focuri, s.n.
I.1. Ardere violentă cu
flacără și cu
dezvoltare de
căldură; (concr.)
materie în
curs de
ardere. ♢ (În exclamații sau imprecații,
adesea glumeț sau fam.)
Se făcu frumoasă, arz-o focul. ♢
Foc de artificii =
ardere de
materii inflamabile care
produc jerbe de flăcări colorate. ♢ Expr.
A lua foc = a se
aprinde.
A pune pe cineva pe foc = a
cere cuiva ceva cu
prea mare stăruință; a
insista prea mult ca cineva să
acționeze într-un
anumit sens.
A se arunca (sau
a intra)
în foc (
pentru cineva sau ceva) = a-și
expune viața (
pentru cineva sau ceva).
A lua focul cu mâna altuia sau
a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe
altcineva sa întreprindă o
acțiune primejdioasă, a
fugi de
răspundere, lăsând
munca pe
seama altuia.
A(-și) pune sau
a(-și) băga mâna în foc (
pentru cineva) = a
garanta pentru faptele,
pentru cinstea cuiva.
A lua (sau
a prinde)
foc cu gura sau
a mânca foc (
pentru cineva) = a
face tot posibilul, a fi
gata la
orice sacrificii (în
favoarea cuiva), a
apăra cu
tărie pe cineva.
Harnic (sau
iute, etc.)
(de mănâncă) foc =
foarte harnic (sau
iute, etc.)
A se face (sau
a se mânia, a se supăra)
foc (
și pară) = a se
înfuria, a
turba de
mânie. ♢ (
Ajută la formarea superlativului
absolut, ținând
locul lui „
foarte ”)
Jucării frumoase foc. ♢ Expr.
De mama focului =
strașnic,
grozav. ♦ Arderea din
vatră,
cuptor,
sobă, etc.,
făcută prin
degajare de
căldură. ♦ Fig.
Lumină roșiatică, asemănătoare cu
flăcările. ♦ Fig.
Strălucire (a unei
pietre scumpe, a unui
metal prețios, etc.). ♦
Dispozitiv de
ardere (la o
lampă).
2. Incendiu. ♢ Expr.
A trece (o
țară, un
oraș, etc.)
prin foc și sabie = a
incendia, a
distruge cu
forța armată.
3. Împușcătură; p.
ext. salvă, tir. ♢
Armă de foc =
armă care
folosește pulbere explozivă.
Foc! =
comandă militară pentru începerea unei trageri. ♢ Expr.
A deschide focul = a
începe să tragă cu
arma.
A fi (sau a
sta)
între două focuri = a fi
încolțit din
două părți. ♦ Fig.
Luptă,
război.
4. Lumină,
far sau
flacără care
reprezintă un
anumit semnal în navigația pe
apă.
II. Fig.
1. Entuziasm,
avânt,
înflăcărare. ♢
Loc. adj. (
Plin)
de foc =
înfocat,
înflăcărat,
aprins. ♢
Loc. adv.
Cu foc = cu
înflăcărare, cu
entuziasm, cu
aprindere. ♢ Expr. (
Urmat de un genitiv)
În focul... = în momentele de
mare intensitate, în
faza culminantă a unei
acțiuni.
2. Agilitate,
vioiciune,
neastâmpăr.
3. Durere,
chin,
jale,
necaz. ♢ Expr.
A-și vărsa focul = a se
destăinui, a-și
descărca sufletul, a-și
spune durerea; a-și
descărca nervii, a se
răcori.
A-și scoate un foc de la inimă =
a) a se
răzbuna pe cineva;
b) a
scăpa de o
suferință. ♦
Nenorocire,
pacoste,
urgie. ♢ Expr. (Fam.)
N-o fi foc = nu e nici o
nenorocire. – Lat.
focus.