secătúră,
secătúri, s.f.
1. (pop.) loc
secat al unei ape (unde se poate prinde pește).
2. (înv. și reg.) loc într-o pădure defrișat și folosit ca pășune sau ca ogor;
curătură,
seci.
3. (înv.) spațiu liber, loc gol.
4. (înv.) porțiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu).
5. (înv.)
plantă sau
parte a unei plante care și-a pierdut seva, germenele de viață; uscătură.
6. (reg.) boală a oilor care se manifestă prin uscarea pielii.
7. (pop.; la pl.) lucru,
fapt, vorbă, afirmație etc.
fără valoare,
fără importanță,
fără sens; fleac, nimic.
8. (pop.; deprec.) persoană lipsită de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreapă,
oșiștie, zdreanță,
sichimea, marțafoi, pramatie, pușlama.