definiția stramutare definiție dex

stramutare

găsește rime pentru stramutare
Cuvinte apropiate: strămurare, strămutare, strănutare, strâmtare

STRĂMUTÁ,

strămút, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) muta în alt loc, în altă parte; a(-și) schimba locul, sediul, locuința. ♢ Expr. (Refl.) A se strămuta de aici (sau din viață) = a muri. (Tranz.; fam.) A strămuta (cuiva) fălcile (sau căpriorii) = a lovi (pe cineva) cu putere în obraz. A-și strămuta fălcile = a căsca mult, tare. 2. Tranz. (Înv.) A-și schimba gândurile, hotărârile, sentimentele; a reveni. 3. Tranz. (Pop.) A preface, a transforma. – Lat. *extramutare (= transmutare).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia stramutare

STRĂMUTÁ

vb. 1. a disloca. (A ~ o populație.) 2. a (se) deplasa, a (se) muta, (înv. și reg.) a (se) petrece, (fam.) a (se) trambala. (Se ~ dintr-un loc în altul.) 3. a (se) muta, a (se) permuta, a (se) transfera, (înv.) a (se) premutarisi. (Sa ~ cu slujba la Ploiești.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia stramutare

STRĂMUTÁ

vb. v. metamorfoza, modifica, muta, preface, preschimba, schimba, transforma.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia stramutare

strămutá

vb., ind. prez. 1 sg. strămút, 3 sg. și pl. strămútă
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia stramutare

A STRĂMUTÁ strămút

tranz. (obiecte) A mișca (puțin) din loc; a clinti; a urni. /<lat. extramutare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia stramutare

A SE STRĂMUTÁ mă strămút

intranz. A se muta (cu traiul) în alt loc; a-și schimba locul (de trai); a trece în altă parte. ♢ ~ din viață a muri. /<lat extramutare
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX | definitia stramutare

STRĂMUTÁRE,

strămutări, s.f. Acțiunea de a (se) strămuta și rezultatul ei. ♦ Trimitere a unui proces de la o instanță la alta de același grad sau de la un organ de urmărire penală la altul. – V. strămuta.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98 | definitia stramutare

STRĂMUTÁRE

s. 1. dislocare. (~ unei populații.) 2. deplasare, mutare, (fam.) trambalare. (~ cuiva dintr-un loc în altul.) 3. mutare, mutat, permutare, permutație, strămutat, transfer, transferare. (~ lui cu serviciul la Bacău.)
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia stramutare

STRĂMUTÁRE

s. v. metamorfozare, metamor-foză, modificare, prefacere, preschim-bare, schimbare, transformare.
Dictionar: Dictionar de sinonime | definitia stramutare

strămutáre

s. f., g.-d. art. strămutării; pl. strămutări
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane | definitia stramutare
Widget WebDex - Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser - Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Majoritatea definitiilor incluse in acest dictionar explicativ roman online sunt preluate din baza de definitii a DEX Online. Webdex nu isi asuma responsabilitatea pentru faptele ce rezulta din utilizarea informatiilor prezente pe acest site si nu are nici o raspundere cu privire la corectitudinea si coerenta informatiilor prezentate. Dex Online este transpunerea pe internet a unor dictionare de prestigiu ale limbii romane. DEX Online - dictionar explicativ roman este creat si intretinut de un colectiv de voluntari. Definitiile DEX Online sunt preluate textual din sursele mentionate, cu exceptia greselilor evidente de tipar. DEX Online - dictionar explicativ este un proiect distribuit.


Curs valutar