postávă (-ve),
s.f. –
1. Albie,
covată. –
2. Beci. – Megl.
pustav. Sl.
podŭstava „depozit” (Cihac, II, 280; Conev 61), cf. bg.
postav, sb., cr.
postava. Este dubletul lui
posteucă, s.f. (
proptea care
ridică osia carului în
timpul ungerii), din sl.
podstavka (Tiktin).