lopátă (lopéți),
s.f. –
1. Unealtă pentru
ridicat pămîntul. –
2. Paleta vîslei. –
3. Paletă de
roată hidraulică. –
4. (Arg.)
Dinte. – Mr.
lopată, megl., mr.
lupată. Sl. (bg., sb., slov., rut.,
rus.)
lopata (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 176; Berneker 733; Conev 67), cf.
alb.
ljopatë,
pol.
łopata, mag.
lapát. – Der.
lopătar, s.m. (fabricant de
lopeți; barcagiu;
pasăre, Platalea leucorodia);
lopăta, vb. (a
trage la vîsle, a vîsli);
lopățea, s.f. (
plantă, Lunaria rediviva);
lopățică, s.f. (lopată
mică; spatulă, paletă; spumieră; întinzător la
ferăstrăul de
mînă; frînă la războiul de
țesut casnic);
lopătiță, s.f. (Trans.,
Banat,
spinare).