izmánă (izméne),
s.f. – Indispensabili. – Mr.
zmeană, megl.
izmeani. Sl.
izmĕna „
schimb” (Miklosich,
Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 144; Tiktin; Conev 83 și 99; Densusianu,
GS, II, 316;
DAR); pentru semantism, cf. it.
mutande, rom.
schimburi. Cf.
primeni. Sing. este
rar. – Der.
izmeni, vb. (a
schimba, a altera; refl., a se
schimba, a se înrăutăți; refl., a
face nazuri, a se
răsfăța), din sl.
izmĕniti „a
schimba”;
izmeneală (var. înv.
izmenitură), s.f. (
moft, afectare).