fiáră (fiáre),
s.f. –
Animal sălbatic,
bestie. – Mr.
hiară. Lat.
fĕra (Pușcariu 601; Candrea-Dens., 582; REW 3264;
DAR); cf., it., sp.
fera, fr.
fier. – Der.
fieros, adj. (feroce,
crud), creație artificială (
sec. XIX), pe
baza fr.
féroce;
fieroșie, s.f. (ferocitate),
termen literar;
fioros, adj. (feroce; înspăimîntător, cutremurător), cuvînt identic cu
fieros, însă popular și modificat prin confuzie cu
fior (ultimul sens este artificial și literar; totuși dicționarele
îl derivă pe
fioros de la
fior).
Fieratec și
înfieratic, adj. (
sălbatic,
crud),
par a fi der. personali ai lui Dosoftei (
sec. XVII).