cînépă (cînepe),
s.f. –
1. Plantă textilă. –
2. (Arg.)
Păr,
plete. – Var.
cînipă. megl.
cǫnipă. Lat. *
canapa,
forma vulg. de la clasicul
cannabis (Diez, I, 107; Pușcariu 368; Candrea-Dens., 346; REW 1599; Philippide, II, 635;
Graur,
Rom., LVI, 106; Rosetti, I, 57;
DAR).
Forma vulg. se confirmă prin. it.
canapa; cf. și fr.
chanvre, sp.
cañamo,
port.
cannamo,
alb.
kërp. Miklosich,
Slaw. Elem., 25, se gîndea la un etimon sl. Cf.
canap. Der.
cînepar, s.m. (
pasărea-cînepii, Acanthus cannabina);
cînepioară s.f. (
plantă, turiță
mare;
pasărea-cînepii);
cînepiște, s.f. (
teren cultivat cu cînepă);
cînepiu, adj. (de culoarea
seminței de cînepă);
cînepoală, s.f. (
plantă, turiță-
mare, Eupatorium cannabinum; Agrimonia);
cînepărie, s.f. (cînepiște).
Cînepiște este o
adaptare a bg.
konopište (Conev 73); este însă mai
greu de derivat
numele de
cînepar din bg.
konopinka (Conev 54).