brústure (brústuri),
s.m. –
1. Plantă,
lipan (Lappa). –
2. Varietate de năsturel, Veronica Beccabunga. –
3. Lumînărică, Petasites
officinalis. – Var.
brustur, brustan, brostan, brusc(ăl)an. Mr.
bruștură. Sl.
broštĭ (T. Papahagi,
Etimologii, București, 1940), cu sing. reconstruit pe
baza pl.
brusturi, ca
ciucure, fagure etc. REW 1097
indică, însă cu rezerve, etimonul incert lat.
ūstŭlāre. După Gamillscheg,
Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *
brustilô „
mătase” (› germ.
Borste, fr.
bosse),
ipoteză încă și mai incertă. Este posibil să
aibă vreo legătură cu comel.
bruskandol „hamei”,
caz în care
ar putea fi un cuvînt alpin.