brotác (brotáci),
s.m. –
Animal amfibiu înrudit cu
broasca. – Var.
brotec, bro(a)tic, brotac, brotan, brotoc(ar), buratec, buratic. Lat. *
brotāchus, din gr. βροτάχος,
forma ionică, de la βάτραχος (Pușcariu,
Conv. lit., XXXV, 831; Thumb 12; Meyer 47; Candrea-Dens., 184; REW 1333;
DAR; Philippide, II, 634;
Pascu, I, 221; Diculescu,
Elementele, 420; Skok,
ZRPh., LIV, 481; Rosetti, II, 67); cf.
alb.
bretëk, calabr.
vratiku.
Buratec presupune o contaminare cu
bură. Der.
brotăcel, s.m. (
brotac; cintezoi, Fringilla chloris);
brotăcime, s.f. (mulțime de
brotaci). Din
rom. pare a proveni bg.
botrak (Alisma plantago), cf. Capidan,
Raporturile, 215.