REVENÍ
vb. IV. intr. 1. A
veni îndărăt, a se întoarce. ♦ A se ivi din nou.
2. A se ajunge din nou la aceeași stare (sufletească); a-și recăpăta
echilibrul (sufletesc).
3. A
relua (un
subiect, o
idee).
4. A i se cădea, a i se
atribui; a fi de
resortul...; a i se cuveni.
5. A
revoca. [P.i.
revín și
revíu, conj.
-vină. / cf. fr.
revenir].